despre cum a venit Ema pe lume..

Chiar o sa povestesc :)

In primul rand, asta e o postare despre nasterea naturala pe care eu am avut-o. Din pacate pentru mine nu e neaparat nastere tipica asa ca unele chestii poate or sa para dubioase sau exagerate, dar cam asa a fost. Cred ca fiecare nastere e f diferita. Eu imi imaginam ca ma voi plimba pe sala. Nici gand, am avut un travaliu scurt si intens :)

Asadar :) Pe 23 aprilie 2016 Ema facea 40 de sapt si 1 zi de cand era in burtica. Gravidutele stiu f bine ca 40 de sapt e deadline-ul pentru nastere, care se mai prelungeste cu 1 sapt, max 2 in cazul in care puradelul nu binevoieste sa iasa.

Ema mea f punctuala, nimic sa-i reprosez. Ba chiar f de gasca cand ma gandesc ca m-a lasat sa dorm noaptea si apa mi s-a rupt pe la 9-10 dimi. Era o zi de sambata si cu o zi inainte facusem prajitura Tosca. Ce pot sa zic.. tipic mie :) Bun, i-am dat sms doctorului si i-am zis ca banuiesc ca mi s-a rupt apa. Omul m-a directionat catre spital si asta am si facut. Mancasem si micul dejun, era chiar bine. Mi-am pus un absorbant ca sa nu nenorocesc masina lui Alin si am plecat catre spital. Alin parea nitel stresat asa, eu eram viteaza si faceam glume, hihi, haha, glume proaste cel mai probabil. Am ajuns sa zic pe la 11 la spital. M-a cercetat intai medicul de garda care a zis"Da Domne, s-a rupt apa", a verificat ecografic copilul sa vada ca e bine si m-a trimis in rezerva. Dilataie 0 .Aveam asa niste contractii usoare, dar nu ma impiedicau la nimic. M-am schimbat in halatul de spital si apoi au adus un aparat din ala de monitorizare fetala, in care iti pune electrozi pe burtica si ne uitam la contractii. La alea de 10... eu fluieram. Bai, astea sunt contractii ma gandeam? Lejer e :) Intre timp a venit o doamna doctor sa ma puna sa semnez niste hartii. Ei.. vreau sa zic ca pe la hartiile alea s-a rupt filmul, de la durere. Tin minte ca o urmaream cu greu, nu mai puteam sa procesez ce zice. Gata cu distractia asadar. Cred ca era 12. Zic eu, acum..cine stie :)

Am mai stat eu acolo prin rezerva... Parea ca se inteteste treaba. Doar ca nu ma dilatam. Cred ca pe la 1 jumate le-am zis sa-mi faca epidurala ca eu nu mai pot. Va dati seama ce rezistenta am la durere? :))) Asa ca m-au dus sus in sala de nasteri pe la 2-2.30. Alin va zic sincer ca nu stiu pe unde era, Probabil cu mine, dar nu mai tin minte, asa de tare ma durea ca numai la el nu ma mai gandeam. Dragoste adevarata :) Asa, m-au dus sus in sala sa imi puna cateterul de anestezie. Doamne ce m-a chinuit doctorita aia.. Pe mine ma durea ca naiba si ea tot ma pu`nea sa stau nu-stiu-cum si tot maria la mine. F urat ca a marait la mine. Intr-un final a reusit, a dat drumu la epidurala.. Si era alta viata, alt titan ice. Era chiar bine. Faza e ca de la durere, de la epidurala, nu stiu, dar nu imi amintesc tot. Doar asa bucatele. Nu mai stiu de exemplu daca m-au mai dus jos in rezerva sau am ramas acolo in sala de nastere, dar as zice ca am ramas acolo.

Doctorul meu nu era acolo, erau doar doctorul de garda si cu moasa. Doctorul meu cica era pe drum si il anuntasera sa vina doar la final. Ca sa nu mai zic ca la un moment dat..Le-am zis sa imi faca cezariana ca eu nu mai pot. Si ei, sadici cica..Pai nu mai putem, e prea tarziu, deja aveti dilatatie 7-8. Hehehe, asta era o veste f buna, pentru ca de regual cam nasti cand dilataia e 10. Stiu ca ii ziceam moasei ca am nevoie sa merg la baie. Asta.. stia ca e semn ca o sa nasc f curand pentru ca inseamna ca bebe apasa acolo pe anus. Mie va zic sincer ca imi era ca o sa fac caca sau pipi in sala de nastere. Dar soc in lumea modei.. nu cred ca am facut :)

Ei... stiam ca trebuie sa circuli, ca sa ajuti gravitational bebele sa coboare. In teorie, eu voiam sa le spun sa puna masa cat mai inclinata, ca sa nu stau la orizontala. Practic.. habar nu am cum a fost. Stiu ca am urcat pe masa si bineintels moasa cu "Impinge, impinge, impinge". Bai.. la un momendat dat a pocnit ceva. Jur, am auzit cum a pocnit. Tin minte clar ca le-am si zis. Am crezut ca a patit fata ceva. Din fericire pentru ea si nefericire pentru mine... Am aflat ulterior ca imi pocnise coccisul. Stati lini, nici eu nu stiam ce e ala, de unde papuci sa stiu? Ei bine..E un os de la fund si Ema cand a iesit, l-a dat peste cap si a pocnit. Este naspa? Pe moment nu am avut nicio treaba, dar cand m-au dus in rezerva si atrecut si anstezia... A fost horror. Nu puteam sa stau nici pe spate, nici intr-o parte. In fund... Era groaznic. Suna a exagerare... Dar va zic, nu am putut sa stau in fund cred 2 luni, pana s-a dus osul asta la loc. Iar drumul cu masina de la materinitate... As fi vrut sa ma impuste cineva si sa imi curme durerea. Nu puteam nicicum sa stau in masina. Pentru ca nu exista tratament, in timp el migreaza la loc, in starea initiala. Partea buna pentru voi restul e ca se intampla super super rar chestia asta si cu copii maricei(Em a avut 3.6).

Asa...a pocnit coccisul, noi ne-am vazut de treaba acolo, impinge, impinge. Iar..Alin chiar nu stiu ce facea. Mi-a zis ca era langa mine dar nu stiu, eram doar eu si impinsul vietii, nimeni altcineva. Iar la 16.15 a aparut si Ema :) Stiu ca mi-au dat-o in brate si i-am zis doctorului sa mai stea, sa nu taie cordonul. Si desi mereu mi s-a parut ff scarbos din povestirile altora, am pupat-o asa cu toate alea pe ea. Era mica si vanata si avea niste unghii mari. Stiu ca mi s-a parut f frumoasa cand am vazut-o, dar cand ma uit acum pe poze... Era uratica foc :) Oricum, nu pot sa descriu cum a fost cat a stat pe pieptul meu, nu imi venea sa cred ca ea e fetita mea, ca o vad si ca o tin in brate. Clar imi venea sa bocesc nitel.

Dar..dupa 1 min de stat cred pe pieptul meu le-am zis.. "Va rog sa o luati pentru ca o scap". Chiar nu glumeam. Brusc au inceput sa tinuie monitoarele si cand m-am intors, am vazut ceva cu 140 care cred ca era pulsul. Mi-au pus masca de oxigen si am lesinat. Restul.. e ff blurry. Perineul meu a fost f varzuit pentru ca Ema a iesit cu coatele si habar nu am cand am scos placenta sau cand m-a cusut doctorul. Spun ca a fost f varzuit pentru ca am avut multe cusaturi. M-au stabilizat, m-au dus in rezerva dar eram f slabita. Tensiunea fusese 7, deci avusesem un soi de colaps. Am vrut sa merg la toaleta, dar nu am reusit, am lesinat, desi ma dusesera asistentele fix pana la toaleta, eu trebuia doar sa intru. A fost ff nasol pentru ca primele ore cu Ema nu le mai tin minte. Eram carpa. Nici sa ii sun pe ai mei nu am fost in stare. Colac peste pupaza, nu am reusit deloc sa fac pipi pentru ca nu ma puteam tine pe picioare sa ajung la toaleta, asa ca seara pe la 23.00 m-au chinuit cu sonda. Zic chinuit pentru ca toata zona perineului era f inflamata si nu reuseau sa o introduca. Pentru ca m-a vazut atat de varza, Alin nu a plecat acasa. A stat efectiv ca un caine toaata noaptea langa patul meu. Avea si el pat dar n-a vrut sa doarme in el. Nu stiu, dar atunci cred ca am simtit cel mai tare cat de mult ma iubeste. Si pentru ca ma  vaicaream ca o baba toata noaptea ca mie mi-e rau si ca am o stare f nasoala, mi-au facut analizele. Si asa a iesit si hemoglobina 7. De asta imi era asa rau. M-au pus pe perfuzii cu Altifer sau cum se numeste si ziua urmatoare a fost putin mai bine, dar nu cu mult :)

Nu mai tin deloc minte pe Ema in noaptea aia. Stiu doar ca chinuiam ingrozitor sa o alaptez si din cauza prietenului coccis pocnit.. nu imi gaseam pozitia. Nici in fund, nici lateral. Ea nu se atasa bine si ma durea. Greu a fost. Mai greu decat ma asteptam.

In fine :) Au trecut :) Acuma gasca gastelor acush face 2 ani si imi e un drag de ea de nu mai pot. E  mai mult decat mi-as fi putut dori de la viata. Nu imi mai imaginez viata fara ea :) Desi au fost o gramada de nopti nedormite, alpatat din ora in ora, stiti voi. Dar noi sa fim sanatosi :) Si ai mei, pentru ca ne-au ajutat enorm :)

Despre tantrumurile copilei mele..

O să vă povestesc în alt articol. Acum ne imaginăm aşa: Bucureşti, capitală europeană, 2017.

Să vă spun niţel şi despre mine, pentru cei care nu mă cunosc: îmi place să mă plimb, nu am pile sau rude suspuse, nu dau şpagă şi cred că voi oferi servicii de consultanţă în debranşările RADET.

Aşadar pe la sfârşit de mai am vb cu bărbatul că hai să ne debranşăm de la RADET (dosarele de debranşare se pot depune începând cu 15 aprilie, noi am fost mai leneşi şi relaxaţi. Atenţie! Relaxarea costă!) Am vorbit cu administratoarea din bloc, a luat femeia semnături de la vecini cum că sunt de acord, mi-a dat acordul asociaţiei. Zic.. hai să găsim şi pe cineva care să ne facă proiectul tehnic de debranşare. Finutul se debranşase şi ne-a dat el un contact. Sunăm noi la contact.. Spre suprinderea noastră aflăm că e cam nasol şi că RADET nu prea mai vrea să aprobe debranşări, că se leagă de toate chichiţele. Ne întreabă doamna câţi debranşaţi avem în bloc şi dacă avem procesele verbale de debranşare anterioare. De aici devine foarte plictisitor vă avertizez! Nu le aveam normal, de unde să le am? Mai erau şi 8 oameni debranşaţi...Şi noi mutaţi în bloc în aprilie 2017, nu ştiam pe nimeni. M-am dus în audienţă la Serviciul Tehnic să le zic, "Domne, nu am procesele verbale, administraţia nu le are. Daţi-mi-le voi" . Nunu, ei nu mi le pot da pentru că sunt la arhivă. Nu am avut cu cine discuta, nu au vrut să mi le dea. M-am dus bou şi am plecat vacă cu alte cuvinte.

Dar zic, nu e nimic, lasă că e prilej bun să îmi cunosc vecinii. Am bătut din uşa în uşa aşa ca o cerşetoare, cu fata după mine, că nah, suntem noi două acasă de obicei, am mai lăsat biletele în uşile oamenilor şi într-un final apoteotic..le aveam în mâna pe toate. Nu pot descrie în ce stare de euforie eram. Am zis gata, asta a fost tot, acum suntem bine. Mă simţeam că intrată la facultate.

Era deja iulie. Între timp.. ce să vezi, şoc în lumea modei, în luna iunie RADET a schimbat metodologia de debranşare. Adică au schimbat formularul prin care ceri acordul vecinilor (au băgat unul alarmist, îl găsiţi la ei pe site) şi au mai adăugat autorizaţii de obtiunt (de construire de la Primărie). Du-te iar la vecini să le iei semnătură (noul formular cerea şi telefonu şi datele din buletin. Pe bune? Cum să cer eu aşa ceva de la un om? Cu ce drept?). S-au uitat oamenii ciudat la mine, ce au zis, băi asta e cam incompetentă, i-am mai semat şi mai demult. Dar au semnat.

Apoi sună la firme care fac proiecte de debranşare. Nu mai făcea nimeni pentru că RADET nu aprobase până la sfârşitul lui iulie nimic. Greu greu am găsit pe cineva care l-a făcut aşa că pe 10.08 am reuşit să depun dosarul de debranşare. Pe 11 era ultima zi în care puteam să mai depun.

Am aşteptat şi am primit primul refuz pe 15.09. Asta după multe telefoane, mers până la Rădulescu Motru (acolo e secţia de aprobat dosare) cu copila. Apropo, domnii de la Primărie, sunteţi pe recepţie? Ştiţi, eu am mers la Radet cu fetiţa şi cu căruţul. Noi stăm în Crângaşi şi pentru a ajunge la Rădulescu Motru trebuie să iau metrou şi să schimb fie la Unirii, fie la Victoriei. La Unirii (care parcă e în centru nu?) dacă vrei să schimbi magistrala şi eşti cu căruţul ... ei bine va trebui să tragi de căruţ pe scări în jos când cobori la M2. Iar dacă ai ghinionul (cum a fost cazul meu) să cobori la Tineretului (care e tot aproape de centru nu?) tot aşa trebuie să tragi de căruţ că să urci/cobori la metrou. Va mulţumesc pentru şedinţa de fitness gratuită. Cum vă gândiţi domniile voastre la sănătatea noastră..

Aşa, primul refuz. Le-am dus documentele cerute şi am aşteptat să văd ce mai zic. Pe 06.10 m-am dus să iau aprobarea de debranşare! A fost exact ca atunci când mi-am luat licenţa: m-am bucurat ca fraiera fără să realizez că după urmează viata pe bune. Chiar credeam că e gata. M-am dus repede acasă, a semnat adminsitraţia şi apoi m-am dus la RADET zonal (aparţin de sect 6 eu, e cel de la Răzoare). Acolo mi-au primit aprobarea, mi-au emis factura pentru debranşarea caloriferelor şi mi-au zis să trimit dovada pe mail. Când am întrebat când or să vină instalatorii că să facă debranşarea fizic .. răspunsul a fost că sunt pe teren, ocupaţi cu avarii şi că nu au habar. Am zis că na, o victorie pe zi e ok, să nu mă lăcomesc. Eu m-am grăbit iute iute să plătesc debranşarea şi să o trimit doamnelor, că nu cumva să îi întârzii. Era 06.10, vineri.

De marţi(10.10), neavând niciun semn de la nimeni am început să sun la Răzoare. Doamnele de la facturare (cu care am avut plăcerea să mă conversez într-un final apoteotic, după nenumărate telefoane şi redirectari greşite) cică.. "Păi lucrăm la acte, le trimitem mâine la punctul termic de care aparţineţi". Bărbatul meu se ducea zilnic la punctul termic de care aparţinem şi nu venise nimic. Am mai sunat şi miercuri(11.10) la fel, că mâine trimit actele. Am sunat iar şi pe 16.10, mi-au zis de data asta că sunt pe masă la şefa lor şi că aşteaptă să fie semnate. Am sunat şi marţi, la fel. Miercuri.. m-am dezlănţuit urat la telefon. Doamna şefă tot fusese în şedinţe şi luni şi marţi şi miercuri şi nimeni nu ştia de ce actele mele nu pleacă.

Astăzi, joi, 19.10 s-a dus bărabtul meu la ei la Răzoare. Că să îi zică doamna şefă că nu or să trimită nicio hârtie pentru că ei au dat drumu la căldură de la începutul lui octombrie. Dar pe 06.10 când am fost şi mi-au luat banii pentru debranşare nu dăduseră drumul la căldură? A fost bine să îmi ia banii pentru debranşare, nu?

Aşadar? Ce facem oameni buni? Rămânem în ţară, plecăm spre alte ţări? Căutăm o societatea mai de Doamne-ajută? Încercăm să o facem pe asta mai bună? Ce am păţit eu arată clar ce durere în cot au instituţiile statului pentru noi. Nu am cum să transcriu aici câtă energie, timp , nervi şi efort am depus că să pot rezolva treaba asta. Am sesizat ANPC, am făcut reclamaţie la RADET, am scris pe la televiziuni. Momentan nu m-a contactat nimeni. Oare ce să mai fac? Cui să mai scriu? Copila mea are 1 an jumate şi când a fost frig şi nu a fost căldură nu a fost fain deloc. Cu siguranţă anul ăsta, deşi am aprobare şi am plătit tot ce trebuia nu o să mai mişte nimic de la RADET zonal. Poate doar dacă în mod miraculos or să înţeleagă ce comportament abuziv au şi or să dorească să îl corecteze.Asta e respectul manifestat de o instituţie a statului faţă de oamenii care le plătesc salariile. Să ştiţi cu cine aveţi de-a face, că tărăgănează, că mint. Aşa se pune problema.

Ce vreau de la voi? Să devenim reactivi la ce ni se inatmpla, să avem curaj să ne cerem drepturile şi să nu ne lăsăm calacati în picioare. Poate împreună reuşim să creăm o ţară un pic mai bună pentru piticotii din dotare.

Oricum, e bine că afară e soare şi frumos, măcar natura ţine cu noi 🙂

Ah şi ca să nu uit, să nu credeţi că sunt singură în situaţia asta. Oare câte debransari a aprobat RADET anul ăsta?

Mos Craciun 5

O sa facem o actiune de strangere fonduri pentru a organiza o serbare la Centrul de plasament Pinocchio 3,unde sunt 43 de copii intre 3-13 ani unde am putea merge cu cadouri de Craciun, in data de 20 decembrie.
E vorba despre acest centru de plasament:
https://noaptebunacopii.wordpress.com/tag/centrul-de-plasament-pinocchio-3/

Contul pentru donatii e: RO60INGB0000999903437996, pe numele Cornelia Chitan

Daca vreti sa luati parte la actiune, dati de stire si vorbim.

roxette

Recunosc ca am descoperit pe Roxette abia prin 2007, datorita unui baiat din Timisoara. Pana in momentul ala mi se pareau prea "soft" pentru gusturile mele. Am inceput sa ascult album dupa album si incetul cu incetul au devenit preferatii mei. Ma uitam cu jind la concertele de pe net, oftam, dorind sa iau si eu parte la atmosfera aia extraordinara.... Cand vedeam multimea aia de oameni, fredonand, asa imi doream sa fiu si eu acolo..Dar cu Marie bolnava, nu mai visam la nici un concert.

Asadar si prin urmare, a fost o mare bucurie sa pot merge la concert, acum in prag de ziua copilului. Marie are o voce tare frumoasa, si desi nu mai e la fel de activa ca in concertele din anii 90, concertul mi-a placut maxim!! Au fost punctuali si simpatici si toata lumea i-a placut. Atmosfera a fost una dintre cele mai mistoace , comparand cu alte concertele la care am fost, asta si pentru ca muzicalitatea si armonia cantecelor nu te lasau sa nu le fredonezi. Toata lumea canta si aplauda. Sonorizarea buna si Roxette foarte foarte simpatici!!!!

Sentimentul ala pe care l-am avut la refrenele unde am cantat singuri vi-l puteti imagina...

Ps, Marie a cantat perfect "Perfect Day"... Cat despre companie, am fost cu un tip super sexi, in carorui:P

Iar drept dovada, un soi de "cele mai bune momente" postate de un individ

MC4- ultima saptamana

Saptamana asta e ultima saptamana in care strangem banuti, jucarici si haine pentru copii.

Oricum doriti sa contribuiti, imi spuneti si aranajm.

Pentru transferul bancar avem contul: RO03RNCB0070078599830001

Let's rock!!!

Mos Craciun 4

Salutare,

Anul asta am vorbit cu cei de la Directia Copilului din sectorul 6 si le-am cerut ajutorul pentru a face o serbare de genul celei de anul trecut, cu copiii aflati in grija asistentilor maternali din acest sector. De data asta, cei de la Directia Copilului nu ne-au mai dat datele de contact ale asistentilor, ci a ramas ca pana la sfarsitul spatamanii asteia sa sune ei si sa intrebe ce le trebuie, ce-si dorec micutii. Am cerut sa fie suntai in jur de 20-25 copii, iar serbarea doresc s-o facem intr-o sambara sau duminica, 18 sau 19 decembrie.

Pana aflam ce cumparam, vreau sa strang banuti. Cei care vor sa contribuie, ne putem intalni prin buc la un colt de bloc:P O sa fac si un cont in lei(sau in euro daca doriti) pentru cei care is mai departe acum :) Poi ne impartim la cumparaturi.

Desigur, daca aveti jucarici de plus sau alte minuni ce le-ar placea copiilor, le strangem si le atasam la cadouri :) Sunt sigura ca micutii or sa se bucure de orice atentie.. imi aduc cum eram eu mica cand stiam ca tre sa vina Mos Craciun...........:)

Sigur am uitat detalii, dar mai vedem pe parcurs.

Si desigur, sugestii, idei....va rog :)

Pana atunci, let's rock si pe treaba!!!

edit, 2 dec contul pentru transfer bancar: RO03RNCB0070078599830001

iulie 2010

Sighi
Sighi
Sighi
Sighi
Tg Mures
Tg Mures
Rimet
Rimet
Rimet