da,pai ca sa fiu sincera,mi-ar placea nerostit de mult sa ascult muzica 120% in fiecare zi
de fapt...sunt deosebit de ferm convinsa ca o sa fiu o "prima baterista" atunci cand o sa fac formatia aia pe care o tot facem din anu' 2 sau 3 :D
acuma...e liniste relativa de Bucuresti si ascultand o baterie de exceptie si bataindu-ma pe scaun,mai si "salivez" la modu' cel mai fizic cu putinta cand ma gandesc ca vine vara,si c-o sa am parte de f multa muzica live (dada,ascultam multa muzica noi, da' ce poate fi mai sublim decat sa ti se prelinga sunetele alea prin toate orificiile cu putinta...? :D) ;desi nici muzica de-o ascult in "intimitatea" camerei mele n-0 vad-o cu mult mai prejos
da,uite ca imi mai trag nitel sufletu' si mai iau o gura de muzica si poi inca una si poi inca una si sper sa nu ma opresc ni-cio-da-ta!
in seara asta ne distram cu Steve Gadd, aparut pe 600 de albume,ia sa vedem aici, aici, aici, aici... :D
vineri, 20 iunie 2008
duminică, 1 iunie 2008
E inca stagiune,asa ca hai la teatru
In timp ce Ovidiu e la TIFF,eu ma duc la teatru. Ma duc la Odeon, la "Ultima femeie a seniorului Juan". Nume mari, sala mica,caldura mare,simturile semi-amortite...
Pe autorul la text il cheama Leonid Juhovitki, mare prozator gasesc eu pe net, care a scris multe carti, multe piese, un barbat activ inca la aia 75 de ani ce-i are. Iar distributia..ah, Florin Zamfirescu in rolul lui Don Juan, vai ce barbat... :P Jocul lui pe scena m-a facut sa ma gandesc la Malaele,la Iures,la Beligan. Stransnic barbat Florin Zamfirescu.,din multe puncte de vedere as zice.... Micuta -pe langa el-era si dra Katia Pascariu, o tanara cu potential,iar in rolu' nevestei Don Juan-ului o gasim pe Irina Mazinitis.
Booon, in sala miroase bine,eu ma cufund in scaun si spectacolu' incepe cu ritmuri spaniole de chitara. Ma destind, ma uit la scena care e foarte simpla, si imi dau seama ca urmeaza o portie de teatru foarte traditional,fara prea multe elemente moderne. Si asa si e. Asta nu-mi place la teatrul romanesc, ca e " prafuit", nu totdeauna,da' in cele mai multe cazuri.
Noroc cu piesa,ca e savuroasa foc, busesc in ras, Florin Zamfirescu ma cucereste cum deschide gura. E intelept, stie de toate, si tot ce spune spune cu farmec si cu talc. E irezistibil, galant,cuceritor, natural si foarte coerent fata de alte personaje care se incurca in idei. E obosit,o viata intreaga a tot umblat dupa femei si cu femei...acum viata ii pare fara nici un sens, a trait in prea multe culori, si taman de aia, acum nu mai asteapta nimic. Ceea ce zice el,e cel mai trist " Parca al 1001-lea sarut nu mai are acelasi farmec".Pffffffffffff :P.. . Se simte ca atunci cand zice ce zice nu vorbeste serios,da?. Don Juanu' nostru n-a fost serios toata piesa, s-a jucat si a facut misto de viata, de cei din jurul lui, de el insusi, cu cele mai bune intentii desigur. Poate ca in cantecu ala cu..."But i didn't see..that the joke was on me".
Mai sunt si parti induiosatoare ici colo, mi-a placut tare una cu "..dragostea nu inseamna sa te sufoci de prea multa dragoste,dragostea inseamna sa te sfarsesti de prea multa tandrete". Nu-i asa,aldea? :P Si mai zice Don Juan una alta, ma mai gandesc si eu la cat de bine stiu sa primesc ce mi se ofera-si conchid ca-n majoritatea cazurilor stiu sa primesc f prost!- mai conchide el ca toate femeile-s frumoase si mai au si cate-o tristete unica pe deasupra, pe care el se pricepe de minune s-o vindece, si nah...atuncea se simte ca un doctor care vine la pacienti sanatosi. Pfffffffffffffffffffff,rad eu
Avem poi o scena in care 4 barbati se bat cu spadele la final,pe aceleasi ritmuri de chitara clasica, strasnic Zamfirescu si-n ipostaza asta... Sfarsitul e foarte trist, previzibil mi-a spus tanarul cu care am fost. Cert e ca atunci cand am iesit din sala, ma gandeam ca in viata nu faci de multe ori cum vrei si cum e bine,dar cum trebuie. Asa o fi
Pe autorul la text il cheama Leonid Juhovitki, mare prozator gasesc eu pe net, care a scris multe carti, multe piese, un barbat activ inca la aia 75 de ani ce-i are. Iar distributia..ah, Florin Zamfirescu in rolul lui Don Juan, vai ce barbat... :P Jocul lui pe scena m-a facut sa ma gandesc la Malaele,la Iures,la Beligan. Stransnic barbat Florin Zamfirescu.,din multe puncte de vedere as zice.... Micuta -pe langa el-era si dra Katia Pascariu, o tanara cu potential,iar in rolu' nevestei Don Juan-ului o gasim pe Irina Mazinitis.
Booon, in sala miroase bine,eu ma cufund in scaun si spectacolu' incepe cu ritmuri spaniole de chitara. Ma destind, ma uit la scena care e foarte simpla, si imi dau seama ca urmeaza o portie de teatru foarte traditional,fara prea multe elemente moderne. Si asa si e. Asta nu-mi place la teatrul romanesc, ca e " prafuit", nu totdeauna,da' in cele mai multe cazuri.
Noroc cu piesa,ca e savuroasa foc, busesc in ras, Florin Zamfirescu ma cucereste cum deschide gura. E intelept, stie de toate, si tot ce spune spune cu farmec si cu talc. E irezistibil, galant,cuceritor, natural si foarte coerent fata de alte personaje care se incurca in idei. E obosit,o viata intreaga a tot umblat dupa femei si cu femei...acum viata ii pare fara nici un sens, a trait in prea multe culori, si taman de aia, acum nu mai asteapta nimic. Ceea ce zice el,e cel mai trist " Parca al 1001-lea sarut nu mai are acelasi farmec".Pffffffffffff :P.. . Se simte ca atunci cand zice ce zice nu vorbeste serios,da?. Don Juanu' nostru n-a fost serios toata piesa, s-a jucat si a facut misto de viata, de cei din jurul lui, de el insusi, cu cele mai bune intentii desigur. Poate ca in cantecu ala cu..."But i didn't see..that the joke was on me".
Mai sunt si parti induiosatoare ici colo, mi-a placut tare una cu "..dragostea nu inseamna sa te sufoci de prea multa dragoste,dragostea inseamna sa te sfarsesti de prea multa tandrete". Nu-i asa,aldea? :P Si mai zice Don Juan una alta, ma mai gandesc si eu la cat de bine stiu sa primesc ce mi se ofera-si conchid ca-n majoritatea cazurilor stiu sa primesc f prost!- mai conchide el ca toate femeile-s frumoase si mai au si cate-o tristete unica pe deasupra, pe care el se pricepe de minune s-o vindece, si nah...atuncea se simte ca un doctor care vine la pacienti sanatosi. Pfffffffffffffffffffff,rad eu
Avem poi o scena in care 4 barbati se bat cu spadele la final,pe aceleasi ritmuri de chitara clasica, strasnic Zamfirescu si-n ipostaza asta... Sfarsitul e foarte trist, previzibil mi-a spus tanarul cu care am fost. Cert e ca atunci cand am iesit din sala, ma gandeam ca in viata nu faci de multe ori cum vrei si cum e bine,dar cum trebuie. Asa o fi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
