de vis...

Concertul pentru pian no 5 al lui Beethoven in interpretarea lui Rudolph Serkin e desavarsit.. are delicatete, claritate, putere, armonie.. Imi imaginez cum atinge fiecare clapa si cum se inalta sunetele alea incredibile, suave.. Si cu toate astea ma face sa ma zvarcolesc, sa-mi musc buza de jos, sa ma aplec cu capul pe pat si sa raman asa, sa inchid ochii si sa stau cu capul lasat pe spate, sa urmaresc ritmul gesticuland in felul meu..In mod sigur noaptea asta e dedicata pianului.. :)

intr-o vara..

De data asta, atat versurile cat si imaginile sunt importante. Pentru mine adica. Imaginile-s din filmul "Notebook", o poveste de dragoste ca multe altele probabil.. Uitandu-ma la imagini si tot ascultand cantecul m-am dus inapoi in timp la vara de care imi aduce aminte melodia. Filmul l-am vazut pentru ca imaginile din clip ma intrigau..Ce o fi avand filmul deosebit? Depinde cu ce alte filme il compar.. Nu imi dau seama bine..As fi scris sensibilitate, pasiune, inocenta, delicatete... Dar astea se gasesc si-n alte filme. Nu e nimic profund aici iar dincolo de aura de film american e doar un film frumos. Dar cum nu totul poate fi explicat rational sau riguros, nu-mi mai ramane altceva de scris...Pentru ca de multe ori cuvintele spuse fara sa fie nevoie strica momentul. Si e pacat. Ei.. iar eu inca uit ca n-am decat 23 de ani si ca timpul spre deosebire de oameni nu are rabdare..The Perishers-Nothing like you and i

We spent some time
together walking
Spent some time just talking
about who we were
You held my hand so
very tightly
And told me what we
could be dreaming of

There’s nothing like you and I

We spent some time
together drinking
Spent some time just thinking
about days of joy
As our hearts started
beating faster
I recalled your laughter
from long ago

There’s nothing like you and I

We spent some time
together crying
Spent some time just trying
to let each other go
I held your hand so
very tightly
And told you what I would be
dreaming of

There’s nothing like you and I
So why do I even try?
There’s nothing like you and I

Operatiunea "Vine Mos Craciun 2"

(deznodamantul, 104 pungute si putina bucurie adusa batranilor de la azil...)

Anul trecut -unii mai tineti minte poate- am strans fonduri pentru copii de Craciun, copii ai strazii ce se aflau sub indrumarea Fundatiei Parada din Bucuresti. Din punctul meu de vedere a iesit bine, adica am reusit sa luam cate un fular, dulciuri, fructe, prajituri, sucuri pentru vreo 50-60 copii(noi, adica eu cu prietenii, colegii, cunoscutii mei si alti necunoscuti de pe un forum cu topicuri generale). Nu a fost o actiune extraordinara.. a fost doar un gest frumos de Craciun.

Anul asta as vrea sa se repete povestea, insa sa strangem banuti pentru un azil de batrani. Cineva a propus sa fie un azil din Constanta, dar inca nu avem detalii suficiente. Vom avea in una/doua saptamani, inclusiv despre ce vom cumpara in functie de ce discutam cu cei ce se ocupa de locul respectiv. De fapt, asta este motivul pentru care scriu acest articol acum: as vrea sa-mi spuneti daca stiti vreun azil in afara Bucurestiului, de batrani, care v-a impresionat in mod deosebit. Si desigur, daca aveti placerea si putinta sa contribuiti cu ceva, pana pe la jumatatea lui decembrie, imi comunicati. Iar pentru cei care nu-s din Bucuresti sau Ploiesti, va anunt ca avem deschise 2 conturi: unul in lei, altul in euro. Imi spuneti si va dau detaliile.

Apoi, dupa ce se strang banutii si dupa ce cumparam toate cele, as vrea sa incercam sa ne strangem mai multi, de preferat intr-un weekend cand lumea are mai mult timp liber si sa ducem cadourile impreuna. Pentru batranii aia probabil ar conta foarte mult prezenta unor tineri, fie ea si pentru asa scurta vreme.. Sa vorbim, sa-i ascultam, sa discutam, ar fi o idee buna zic eu...

Tin sa precizez, cum am mai facut-o si-n alte situatii, ca nu e un gest cu o simbolistica aparte.. E doar o actiune caritabila si atat. Inutilitatea/utilitatea gestului ar putea fi extrapolata la multitudinea de alte lucruri pe care le facem zi de zi...

In rest, va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi articolul si va astept cu propuneri..

edit, 2 decembrie Stiu ca sunteti cu totii ocupati, asa ca sunt concisa: deoarece Constanta e departe si multi n-ar fi putut veni la imapartitul cadourilor, am gasit un azil de batrani langa Ploiesti, in localitatea Liliesti. Sunt aproxmativ 100 de batrani acolo..Ce le-om lua..intai sa vedem cat strangem. Pana acum am 350 de lei. De venit, daca puteti ar fi super. Ar trebui sa va deplasati pana in Ploiesti si de acolo ne descurcam noi. Aaaaa.. si daca aveti pe-acasa vreun pom de-ala artificial care nu va mai trebuie, ornamente pe care nu le mai folositi dar care inca-s dragute, nu le aruncati. Le putem dece aici. In rest, spor si distractie!

edit, 9 decembrie Noutati: impartitul cadourilor la azil am hotarat sa fie sambata dimineata, 20 decembrie. Cumparaturile le-as face pe 18 decembrie, seara. Banuti as strange pana pe 17. Va astept cu reclamatii si sugestii :P

un alt mod de a freca menta

dupa o noapte in care am dormit foarte putin, sau mai bine spus dupa o dimineata in care am dormit foarte putin, am primit aceasta bucata, al carei inceput mi se pare perfect. as sta cu profunzimile mele si as asculta pana as imbatrani. ma simt mica, mica, de tot..

nemuritor si rece..

Ive crossed the deserts for miles
Swam water for time
Searching places to find
A piece of something to call mine (Im comin, Im comin)
A piece of something to call mine (Im comin comin closer to you)

Ran along many moors
Walked through many doors
The place where I wanna be
Is the place I can call mine (Im comin, Im comin)
Is the place I can call mine (Im comin comin closer to you)

Chorus
Im movin, Im comin
Can you hear what I hear?
Its calling you my dear out of reach
(take me to my beach)
I can hear it calling you
Im comin not drowning, swimming closer to you

Never been here before
Im intrigued, Im unsure
Im searching for more
Ive got something thats all mine (got something thats all mine)
Ive got something thats all mine (got something thats all mine)

Take me somewhere I can breathe
Ive got so much to see
This is where I want to be
In a place I can call mine (call mine)
In a place I can call mine (call mine)

Chorus
Im movin, Im comin
Can you hear what I hear?
Its calling you my dear out of reach
(take me to my beach)
I can hear it calling you
Im comin not drowning, swimming closer to you

Movin, comin, can you hear what I hear? (hear it out of reach)
I hear it calling you
Swimming closer to you

Many faces I have seen
Many places I have been
Walked the deserts, swam the shores (coming closer to you)
Many faces I have known
Many ways in which Ive grown
Movin closer on my own (coming closer to you)

Im movin, I feel it
Im comin, not drowning
Im movin, I feel it
Im comin, not drowning

(fotografia desigur ca nu-mi apartine, apartine lui Eugen, insa motivul pentru care am urcat-o aici ramane pentru mine)

alte profunzimi ale mele..

...
We have no past we wont reach back
Keep with me forward all through the night
And once we start the meter clicks
And it goes running all through the night
Until it ends there is no end..

All through the night
Stray cat is crying so stray cat sings back
All through the night
They have forgotten what by day they lack
Oh under those white street lamps
There is a little chance they may see

We have no past we wont reach back
Keep with me forward all through the night
And once we start the meter clicks
And it goes running all through the night
Until it ends there is no end

Oh the sleep in your eyes is enough
Let me be there let me stay there awhile..
...

de ziua mea, imi doresc un pian, si-un pianist

.. fain care sa-mi cante in fiecare seara. Acum vreo 3-4 ani, furam la Sibiu. Iar intr-o seara, am vazut pe holul unui local un cufar fain pictat, cu niste flori. Imi placeau infloriturile pe vremea aia, aveam cateva ii dragute, asa ca am intrat. La subsolul casei Luxemburg, in Pta Mica, e Kultur Cafe. Am intrat dupa cufarul inflorat, ca mai apoi sa aud pe cineva cantand la pian. Am intrat intr-o incapere mare, si in fata mea era un domn care canta la pian. M-am asezat la o masa, cum ar veni deaspura pianului, si am ramas vrajita sa ascult. Domnul se mai uita la mine si zambea. Probabil zambeam si eu..

Iar de placut, "La fille aux cheveux de lin", asta imi place mie cel mai mult.. Iar ca si obsesii, am 2, "Gymnopedie 1"- a lui Erik Satie si "Metamorphosis 1"-Phillip Glass

prietenii aia faini ai mei..

In timp ce io vroiam oja roz, uite ce sms primesc de la unu' : "Auzi fato. E laptaria lu enache. In bar." :))

sa ne aducem aminte..

Mai tii minte inceputul, asa cum a fost..?
Nici devreme, nici tarziu, poate doar fara rost..
Si poate ca doar intamplarea, ne-a indemnat,
Sa fim o vreme impreuna, fara pacat...
....
Si am ramas cu amintirea... fara folos.. sa nu stim bine daca-a fost..totusi frumos


sa ne aducem aminte dara, de Sterian

Sunt un orb, umor si poezie la Teatrul de Comedie

Pe principiul vor mai fi si alte ocazii, n-am fost la "Sunt un orb",cu Malaele,pe 31 august,la Motoare. Pe acelasi principiu m-am departat de multimea aia disperata sa intre sambata la Teatrul de Comedie. Asta pentru ca in weekend fura zilele Bucurestiului, cu intrari "moca" la teatru,la muzee. Prilej de bucurie pentru toata suflarea bucuresteana. Nu imi plac oamenii care vin la un spectacol fara sa aiba habar,doar de dragu' de a iesi undeva.. Eu am stat cuminte afara, iar cand am vazut toata multimea aia intrata, am indraznit sa merg si eu..

Spectacolul porneste cu melodia asta,Nebunul, care nu e neaparat despre cei care joaca pe scena,pe un teatru, ci si despre noi astia care jucam in fiecare zi in fata celorlalti. Inceputul melodiei ii poezia lui Sorescu "Sunt un orb"," Eu stiam ca sunt un chior/ Chiar in roua dimineata/ Dar n-am spus-o tuturor/ Ca sa nu-mi amarasc viata/ Ochii mari sa-i casc asa/ Si sa-i tin cu mana bine/ Sunt un orb in fata ta/ Care uite…vezi prin mine/ Ce e rau si ce e bine "

Am ras cu pofta si pe saturate, mi-am amintit de niste poezii frumoase,pe care daca fac un mic efort,inca le mai stiu vers su vers :P, m-am relaxat, si am iesit dupa o ora cu mult mai multa energie. M-am emotionat si mi s-a furnicat pielea ca de fiecare data cand ma gandesc la poezia lui Mircea Micu, Mama.. Imi scrie mama " Ti-am facut mormant/ ca nu se stie ce si cum si cand/ tu chiar daca te tii in Bucuresti/ stiu eu cat de strain si singur esti./ Are gardut de fier ce ne desparte/ dar fi-vom mai aproape dupa moarte/ e din beton sa nu fi suparat/ dar toti vecinii s-au asigurat./ Ti-am pus compot de visini si gutui si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui./ A venit toamna, vremea e ploioasa/ si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa./ Sa nu te culci tarziu, stiu eu cum esti/ Si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti./ Noroc si sanatate, dragul meu..Mormantul de beton l-am platit eu...". Si mi se face asa un dor de mama...

In rest, au fost toate poeziile de pe albumul lansat in 2003, Sunt un orb, iar la sfarsit... am reauzit acelasi indemn duios:" Va invit acum.. sa radeti, pentru ca rasul este muzica sufletului;/ Sa va jucati, e secretul tineretii;/ Sa cititi, este fantana intelepciunii;/ Sa ganditi, este izvorul puterii;/ Sa fiti calmi, este calea spre fericire/ Sa fiti buni, este cheia succesului/ Si sa iubiti.. este ratiunea de a trai"

Mereu ma dezarmeaza nonsalanta, naturaletea,umorul sau istetimea lui Malaele. Spectacolul a fost foarte fain, iar compania excelenta :)

rahat intre biscuiti, preluare din coffee break

Coffee Break ii o revista pe care o citeam cu mult interes acum un an. O gaseam de regula la Casa Eliad sau la cafeaneaua de la Kogalniceanu. Doar ca n-am mai gasit-o,pana vinerea asta, cand am dat de ea intr-un loc unde nu m-as fi asteptat,si anume la Springtime. Am rasfoit, si mi-a placut articolul pe care urmeaza sa-l postez, Rahat intre biscuiti si pe care domnisoara Bianca de la revista a fost draguta si mi l-a trimis,la rugamintea mea,desigur.

Mi-a placut,pentru ca.. de la o vreme,si eu am inceput sa fiu mai conservatoare cu lucrurile care imi plac, cum ar fi muzica sau filmele. Nu imi plac atitudini de genul "vezi filmul cutare",sau "asculta asta". Ascult ce imi place,cand imi place. Daca nu am chef sa ies, nu ies, desi..poate e egoist asta,pentru ca poate prietenul ala care te cheama,nu te cheama degeaba...Dar pana la urma,fiecare e resposabil pentru ceea ce e si ceea ce face.Iar daca nu cauti intre coarne pe x sau pe y,nu inseamna ca tii mai putin la el. Paler (da,ala care a scris carte cu pernoul),spunea ca e greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil,a nu rani si a-ti expune parerile. Cam asa ii,si dupa mine

Rahat între biscuiţi


Sunt sclavul muzicii. Schimb muzica, îmi schimb stările. Noaptea nu mai am somn, ziua nu mai am viaţă, nimicul mă împăiază, timpul îşi bate joc de mine, eu îmi bat joc de el, schimbăm rolurile şi nimicul, ca un cârcel dureros, mă împăiază din nou. Când la final de conversaţie cineva îmi urează „o zi bună” sau „o seară plăcută” îmi sună inevitabil a înjurătură.
„O zi bună!”, „Du-te dracu şi tu!”...Ştii conversaţiile alea de complezenţă care se încheie cu un schimb de numere de telefon, de adrese de mail, pe care în timp ce le scrii te gândeşti că nu le vei folosi niciodată şi că le-ai luat degeaba? Sau „mai vorbim noi”, în timp ce gândul tău completează „sper că nu prea curând, eventual niciodată”. Oamenii fac din astea mereu. Recent, în timp ce o tipă îşi scria adresa de mail pe un bileţel, îmi venea să-i spun de ce faci asta când, la naiba, ştii că o faci degeaba, ştim cu toţii...Îmi venea atât de tare să-i spun încât m-am speriat că va sosi curând ziua în care nu mă voi mai putea stăpâni. Ziua în care părinţii mei vor fi rămas nişte proşti educatori, ziua în care chestiile astea mărunte şi stupide care fac din noi nişte bine-crescuţi, nişte prea-politicoşi-pentru-a-mai-fi-sinceri, le voi prinde din zbor şi le voi trimite înapoi celor care mi le adresează. Nu, nu-mi place melodia asta, e preferata ta dar mie nu-mi place, nu, nu o să caut filmul ăsta, e o porcărie de duzină, nu, nu ies astă seară, nu am chef, nu, nu mai vreau să aud cât eşti de obosit, cât ai muncit, ce ţi-ai mai cumpărat, nu, nu-ţi stă bine cu rochia asta şi da, eşti grasă!
De ce nu putem fi normali? De ce una gândim şi alta spunem, în numele unei false politeţi? Avem interese, nu? Nu ne place să fim singuri, ne place să fim minţiţi, amăgiţi. Ce n-am da pentru unul care să ştie să ne mintă cum trebuie! De ce luăm totul personal? Haha, de ce nu? Nu suntem noi buricul pământului? Să ajungi să dai sms-uri „de dragoste” din pur reflex, ăsta da progres! Cuvinte goale pentru că „dă bine”. Vreau să-ţi pătezi cravata cu sos şi să râzi, vreau să vezi cât eşti de grasă şi să te iei la mişto, vreau să spui te iubesc şi să simţi. Vreau să ne contrazicem o seară întreagă pe teme aberante şi apoi să facem dragoste, vreau ca nu să fie nu şi da să fie da, vreau să fim normali. Câte contracte s-ar anula dacă am fi dintr-o dată normali, câte certuri s-ar isca, câte orgolii rănite, cât rahat între biscuiţi. Normal nu înseamnă nesimţit, lipsit de bun simţ sau de tact, normal înseamnă ca ceea ce gândeşti să se reflecte în ceea ce spui şi ce faci. E mai mult decât greu, am încercat de atâtea ori...Dar când iese, împăiez nimicul, noaptea am somn şi ziua am viaţă.

Poza asta mi-a facut-o Silvana,acum 3 ani. Aveam alta sapuniera pe atunci, un Sanyo..pe care,culmea, mi l-au furat intr-un 311 acum 1 an jumate. Nu numai ca nu mai port bratarile alea(una era de la o fetita, bolnava de SIDA, pe care am cunoscut-o in scurta vreme cat am fost voluntara la un centru unde erau copii bolnavi de SIDA), dar nici nu le mai am..si-mi pare rau.Nu mai am nici parul asa lung,nici sprancenele asa groase, nici ochelarii aia,nici avantul ala tamp,si nici incoerenta de atunci. Mai am in schimb tricoul(care nu se vede,da ii verde deschis), uzat foarte tare si nasu' mare :)


Iar azi am tot ascultat Jennifer Warnes,iar cel mai mult Cold Enough to Snow

Al di Meola,Sala Palatului,impresii

Asa de tare m-am bucurat cand mi-a spus aldea ca a luat bilete la Al di Meola.. Si uite, se face joi,11 septembrie,ora 19.30, si noi intarziem,nu mult, am intrat in sala o data cu interpretii cei talentati,adica la 19.45.

Nici n-am simtit cand s-a facut ora 22.00..mi-as fi dorit sa mai dureze putin..sa ma mai bucur putin de muzica aia deosebita..dar vor mai fi ocazii,cu siguranta..

Nu ma incumet sa le apreciez prestatia( Al di Meola a venit cu un percutionist,unul la acordeon si inca un domn la chitara acustica), pentru ca nu e de nasul meu. Nu ma incumet nici sa scriu de Al di Meola,ce-a facut,cu cine a cantat, the World Wide Web sigur o sa fie mai darnic decat mine.. Dar las niste piese,care imi placeau, sau pe care le-am auzit pentru prima oara joi seara, cum ar fi No Potho Reposare, sau Umbras de pe albumul pe care l-au promovat Live In Milano, sau Meditarranean Sundance, care-ti tot da chef de viata, sau Short Tales of the Black Forest.

Foarte curand, o sa imi petrec o seara numai cu Al di Meola, si poate o sa invitam si niste prieteni de-ai lui, Paco de Lucia sau John McLaughlin :P Si o sa ascultam muzica..si o sa bem niste vin

each one must dance to his own tune

Player-ul meu e eclectic, ca si mine, ca si gusturile mele muzicale. Zilele astea am 2 albume de la Roxette (Tourism si Joyride),unul de la Mark Knopfler(Sailing to Philadelphia), 3 de la Mozdzer si Danielsson(Pasodoble, Time, Between Us and the Light), 2 albume de la Koop(Waltz for Koop si Koop Islands), unul de la Cohen(New Skin for the Old Ceremony), si de unul de la Jason Mraz(We Sing,We Dance,We Steal Things)

Nu stiu voi, dar eu am in permanenta unele versuri care imi raman obsesiv in minte, unele pentru ca melodia respectiva o fi avand o incarcatura emotionala mare,altele..doar pur si simplu.

Koop is un duo din Suedia, care se invart in sfera jazzului electronic. Prima melodie de la Koop care mi-a placut e Koop Islands Blues, care e foarte dulce si pe care imi place s-o ascult ziua,prin Bucurestiul aglomerat. Ceva mai alerta ii I See a Different You, care suna bine si ea, dar piesa pe care vreau s-o scot in evidenta azi se numeste Let's Elope, iar versurile care imi tot zdrangane in minte is I'll cook the dinners/If you bring the wine, poate datorita faptului ca is un bucatar asa priceput :P

praga cea frumoasa

Am avut ocazia si placerea sa vizitez Praga luna ce a trecut,am facut si ceva poze(cele ce urmeza), ca si amatoare, desigur,noroc insa ca orasul e asa frumos, si au iesit unele dragute. Cerul din primele zile ar fi facut fericit un fotograf profesionist, si au delectat privirea celorlalti

good morning,sunshine?

fairyland

charming bratislava indeed

Festivalul de Film Anonimul 2008,asa,iute

Alta joi seara,aceeasi Gara de Nord. De data asta,gasca vesela a plecat in Retezat, asa ca, intocmai ca si anul trecut,eu si Dani merem in Delta,la festivalul de film,Anonimu'. Festivalu' e deja inceput de luni,si mai dureaza vineri si sambata. Nici urma de Adi. Fain :P

Ne urcam intr-un tren plin la refuz,e de mare,vine uichendu,toata lumea mere pe litoral.Schimbam in Medgidia,bem o cafea in gara,ne urcam intr-un personal asa murdar..pfuaiii,dar mi-e asa de somn,ca nu mai conteaza. Tulcea..cald,ne imbarcam pe vapor,luam cursa clasica,pentru ca merge mai lent decat ailalta,si e mult mai relaxant asa. Imi desfac un Heineken cald,fumez un Davidoff :P mai vbesc cu niste frantuzi, admir un cocostarc, sau pescarusii care o iau in sus,poi plonjeaza in jos,fara sa atinga apa,si poi repeta ritualu'. Imi pun izoprenu' undeva in spatele navei si trag un pui de somn, de mi-e mai mare dragu'. E bizar ca totusi sunt agitata. Nu imi explic de ce,dar am energie foarte multa,si mi-e greu sa stau in acelasi loc. In fine..ajungem,punem cortu',si tzup-tzup,la baieeeeeeee. Dar nu apucam sa iesim din camping,caci dam nas in nas cu...ia sa vedem..oare cu cine? Pai desigur,cu Adi,personaj legendar de acuma..Ne pupam, eu is toata un ras:))

Drumu' pan la mare e lungut,florile mov, tufele verzi,nisipu' fin,caldura mare,apa-i si ea calda,desi e ora 7 juma seara de acu,cu valuri maricele,de n-am putut inota,na, doar balaceala.. Autan,prietenu' meu cel mai bun in Delta,nu prea a facut fata,spre tristetea membrelor mele descoperite,si uneori,chiar si acoperite :P

De la zece seara,filme. Ecranu' mare,butucii de lemn,tantarii,lumea multa..berea. Apropos, multa lume anu' asta,enervant de multa,si cam pestrita. Debutam cu un lung metraj,a carui actiune se petrece in Palestina,si la care ii zice Lemon Tree(Etz Limon). O avem pe Salma,o vaduva frumoasa si foarte puternica vom vedea mai apoi,a carei casa ce se afla intr-o livida de lamai se invecineaza cu casa Ministrului Apararii din Israel. Consecinta: se hotaraste sa ii se dezradacineze pomii, deorece se pot infiltra teroristi,care pot atenta la siguranta domnului ministru. Fara sa faca scandal,Salma incearca sa salveze livida plantata de tatal ei,isi gaseste avocat,iar restu' vedeti voi. Ca sa facem o mica lectie de istorie,ne aducem aminte ca Israelul a facut parte din Imperiul Persan,popor pasnic, pe ale caror basoreliefuri apar soldati,dar care nu se lupta. Iar unul din pricipiile stravechi ale poporului Persan, interzicea luarea proprietatii cu forta. Asadar,conflictul e intre lumea veche si lumea noua,conflict de care dam mai la tot pasu', nu? Mie personal mi-a placut filmu' asta,nimeni si nimic n-a fost fals sau exagerat,m-au deranjat doar aia din fata care tot urlau "la muuulti ani!!!".Dar na..

Avem apoi ceva film cu niste pusti care se drogheaza,ocazie cu care mi se intareste convingerea ca nu iau nici un drog niciodata!! Scurt metraje..na,si se face 3 dimi si merg sa dorm. Ratez rasaritul,dar imi fac rost de o super companie de mers la plaja :)) Pe plaja, gramada de lume!! Ma rog,mai multa decat ma asteptam eu,baie,chestii,si vine iar seara, cu festivitatea de premiere. Premiu' publicului mere la Valul(The Wave),pe care l-am tot auzit laudat si-n stanga,si-n dreapta, scurt-metraju La drumu' mare(RO) castiga( e haios,da),iar marele premiu mere la Silent Light,productie mexicana,suna bine,topai eu pe banca. Porneste filmu', cadre din alea fixate cate 15 secunde ba pe copac,ba pe masa,ba pe casa,deja casc,si de somn,si de plictiseala. Ma uit infrigurata toata cum unu' isi spala copiii pe cap in rau,mai stau nitel, il vad tot pe asta cum o pupa pe una asa,vreo 5 minute,fain,ce sa mai. Ahaaam,atunci identific si conflictu', baiatu' se zbate intre dragostea lui pentru nevasta,si dragostea pentru femeia cu care se pupase. Da' asa de patimasa e zbaterea asta a lui,ca merg sa dorm. E static tare filmu'. Sigur mi-au scapat esentele lui,dar la cata energie am tot avut zilele alea, nu era de mine :D

Ah,cum am putut sa uit de camping..? Oare cine avea cortu' pus 2 corturi mai sus? Oare Adi? aham, in persoana :)) Faza bizara a fost ca intr-o zi mi-a disparut slipu' de la unu din costumele de baie, am stat sa ma intreb la ce putea sa trebuiasca cuiva slipu' meu albastru,are cineva vreo idee? :)) In rest,mers cu barca prin rezervatie, am vazut cormoran,o gramada de pasaret, nuferi,eu am si condus barca,in zig-zag,da' na,n-am nici macar carnet :)) Accesul spre insula Sahalin nu era permis,mie perosonal bine imi pare,ce,pasarile alea is acolo sa vina toata lumea sa le deranjeze si sa se minuneze, vaaai, uite ce pasare frumoasa??. Le ajunge la alea de-s prin gradinile zoologice. Am dat si la peste,eu am prins o rosioara,cu o undita de 6m,iar Dani, un pescar fantastic in devenire,vreo 5 :)) Am jucat si volei, am transpirat de m-a usturat spatele intr-o veselie, ne-am petrecut o noapte pe plaja,iar la un moment dat se lasase o ceata din aia laptoasa, de totul parea luat din poveste. Apropos,drumu' camping-plaja noaptea e feeric, asa pe la 4 -4juma dimi, cand din cauza ca nu prea is oameni asa matinali, te poti bucura de o plimbare tacuta si foarte placuta. Din cauza la ceata toate is asa pitite,si parca esti intr-un film spooky,se aud pasari de jur imprejur,cu cate un tipat d-ala de-al lor,iar cand astea tac se aude doar respiratia ta,si esti doar tu cu felinarul absolut, Luna, faina companie :)

Personal,ma dau in vant dupa delta,poate dupa delta ceva mai putin aglomerata, dupa drumu ala de 5 ore cu vaporu care e printre cele mai relaxante lucururi ce le-am facut, dupa nisipul fin, dupa pasaretul cantaret,tufisurile pitice, linistea aia nerelativa sau dupa-amieziele dulci si lenese cand stai cu o carte in mana fara s-o citesti :P Ca acasa m-am simtit si acuma :P Iar compania a fost foarte placuta :)

Garana Jazz Festival,18-20 iulie 2008,intre dezamagire si extaz

Joi seara,orele 22.00,opelu' lu' Silvana parcheaza victorios in fata la Gara de Nord. Hopa-topa, dau si de gasca mea cea vesela,luam bilete,sus in tren,unde ne intalnim cu Adi-un personaj care mie si fetelor ne bantuie excursiile in mod constant- si care taman la noi in compartiment se urca,in fine...

Craiova,Drobeta si Portile de Fier,Baile Herculane,si tararararam...Resita.Adi,desigur,pe acolo,prin spate. E soare si e cald si abia astept sa ajung la Garana,care Garana se traduce orasu' lupilor(Wolfsberg). Pan'aici faci cam 40 de km,mergand pe un drum relativ frumos(mai ales toamna..nu?),dar cu parere de rau pentru mine si raul meu de masina, cu serpentine.Ne strangem un grup mare,luam o rata. Adi, desigur,undeva in fata mea vbeste despre metafizic si cognitiv.Ah da...si despre faptul ca el e hermafrodit :)) La Garana ne punem corturile intr-o mlastina se pare :D Eu dispar pe undeva,si parararam,incepe ploaia...Boooon, dau telefon.. :)) Cortul 1 este inundat..Offffff... Ma rog...detalii :D

Seara unu de festival. Lume cam putina ma mir eu,caci stiam ca vor fi de 2 ori mai multi ca anu' trecut. Dar lasa ca avem miros de mici,carnati si alte mancaruri ce se manca la balci, ca doar muzica pe stomacu' gol nu se face,nu? Incepem cu Miroslav Vitous (membru fondator al formatiei Weather Report) ,la contrabass, si cu The Mediteranian Meeting. Sonorizarea era nu prea buna, cam gajaita, de la zgomotul amplificatoarelor zice Sergiu. Au cantat cam putin,si nu foarte entuziast,poate chiar din asta pricina. Ah..iar apoi a fost orgia muzicala a festivalului dupa mine: Lars Danielsson(din Danemarca) la contrabass si Leszek Mozdzer(din Polonia, caruia ii place Chopin f mult) la pian care Dumnezeu stie cat au cantat, dar au cantat dumnezeieste. Fantastici!!! Albumul de-l au impreuna se numeste Paso doble,si suna cam asa, si au mai cantat Suffering si Incogitor si uite ce cover dupa Nirvana am gasit aici. Deosebiti au fost,cu niste maini fantastice si cu ritm bestial. Ioiii,da' erau unii care asa chef de vba aveau ei acolo in randu trei ca mai mai daca nu-mi venea sa le dau vreo 2 dupa ceafa, dar nu am facut asta,desigur.. Na,pai si cand sa inceapa grupul lituanian,pic pic cate-un pic incepu sa ploua..total neinteresant cum am lasat grupu' sa cante pe scena si cum am incaput 3 oameni+bagaje in cort de 2 persoane.. :P

Seara doi,eu sunt f nerabdatoare sa-l aud pe Hackett( care a fost in Genesis),si pe care il ador pe bucata numita Horizons (pe care ti-o dedic sa stii,in sfarsit),de pe albumul Foxtrot din '75. Dar incepem cu grupul unuia pe nume Smietana,care nu ma impresioneaza in mod deosebit,si abia apoi trecem la Djabe(din Ungaria) si la Hackett cel mult asteptat. Uite aici un moment interesant dar catre sfarsit,si uite-i aici dar fara Hackett.. Pauza,si vine grupul lui Victor Wooten pe scena..negri cu totii,din America,si buni tare. Personal, fratisu, Regi, despre care Victor zice ca i-a fost prof, mi s-a parut incredibil. De cand ma stiu n-am vazut pe vreunu' care manuie chitara aia cu asa o viteza si cu atata energie. La Garana aici. In alta parte aici. Imi place atmosfera,ma relaxez,si trag tacticos din cate o tigara. Suna spre gospel baietii astia,da frate,parca nimeni nu mai oboseste!!Si e chiar frig de acuma,cu toate toalele de iarna,si cu alti factori externi,inca imi e frig!! Na,si baietii termina, apar Nightloosers. Din pacate,neinteresanti,fie sonorizarea e varza-nu inteleg deloc versurile- fie aia de mai devreme fura prea buni. Asa ca..profitam ca in noaptea asta nu ploua si merem sa dormim..mai omeneste sper eu.. :P

Ziua 3,duminica,e zi de sarbatoare,dovada ca aldea si Ripper se trezesc la unu?la doua? pe acolo :D Noi plecam in promenada, e cald tare,si deja nasu' meu ala mare pe care-l bag unde nu trebe e rosu' si ma ustura. Lume..o gramada.Masini...pfuaii....Gratare..nu mai zic, ceva manele,oricum,o atmosfera penibila de balci care ma impiedica sa ma relaxez.. Oftez in sinea mea si zic na..am venit pentru muzica.Hotarasc cu Dani sa merem catre Brebu Nou,care e cam la 4 km de Garana,dupa ce treci de 3 Ape. F frumos acolo,linistea patriarhala din Neamu' Soimarestilor,din ziua aia de duminica am gasit-o aici. Nu tu masina,nu tu oameni, liniste totala si nerelativa :P.Ajungem pana la bisericuta din capu' satului,is niste corturi in curte :)) Luam ceva de rontaiala de la singuru' magazin mixt(aprovizionat cam slabut, dar nu mai conteaza asta),jumulim 2 mere acre,si cu toata bandana si cu camasa ce-o am pe spate,cre ca deja am facut insolatie,dar nu,e doar o iluzie :P Nasu' meu e deja mai inierbantat ca mine in general, si rinichiul stang e intr-un asa extaz ca ma tot doare de ieri. Dar mai avem un concert diseara!! Din moment ce ajung la concert cu aldea si Ripper,evident ca ajung tarziu :P Pe scena mai prindem putin din Charles Lloyd(la sax) si Jason Morgan(la pian), a caror muzica suna stilat,matur si elegant. Ma gandesc ca tare mi-ar placea sa vina sa-mi cante acasa :P Ne mai incanta si descanta un italian,Dominique di Piazza,impreuna cu 2 timisoreni:Horia Crisovan si Tavi Scurtu. Si apoi urmeaza Harry Tavitian. Haha,rad eu, Taviatian seamana f putin cu Ghandi. Sunt costumati fistichiu, cu turbane si au un aer medieval..hmmmmmmm... ah,dar ce bine suna!!si ce ritm au!! Imi improvizez frumos in brate o toba dintr-o sticla de 2 litri si incep si ma distrez. Ah..dar stupoare, desi noi stam pe jos pe izopren,in primu rand,incep sa rasara diversi indivizi in picioare,in fata la scena,care au iei impresia ca pot degusta mai bine muzica daca stau acolo cu limba lipita de scena. Asa ca tre sa ma deconcentrez din cand in cand,si sa fac ordine in orizontul meu vizual.Rezultatul: in fata mea,locul e liber,dar in lateral, inteligentii aia au blocat vederea la restul oamenilor. Adica is o gramada de oameni care stau acolo potoliti pe busteni si te gasesti tu,mare destept profund sa te pui in picioare,mare lipsa de bun simt au romanii astia... In fine,Tavitian si ai lui canta mult si canta bine. Uite aici si preferata mea de la ei. Bun,pai si dupa ce Mike Stern(ala ce urma) era gata enervat, a coborat si Tavitian de pe scena si le-a facut loc la the Yellow Jackets, care iarasi nu m-au impresionat in mod deosebit.

Iar de venit,am venit prin Caransebes,pe care l-am si vizitat, numai ca in zadar am intrebat de sinagoga asta,oamenii de acolo pareau ca in veci nu auzisera cuvantu' asta :)) Dar evident,acolo in centru,fara sa-l fi vazut pana atunci,am dat de.. Adi.. :D Mi-a mai placut sa vad gara de la Herculane pe zi,desi o vazusem numai pe noapte, intuiam eu ca-i draguta tare pe zi,si asa e,sunt bolte de iedera si cu bancute in gara :)

Bun,si ca sa tragem niste conluzii,muzica brici, sonorizare cam slaba,pacat asta, oamenii..multi si fara rescpect pentru aia de-au venit sa cante,pentru aia de-au venit sa-i asculte,pentru ei insisi..

dimineata nu tocmai senina

Ieri imi spune Leo ca pana la urma o sa fie concert Cohen,pe 21 septembrie, si-mi da linkul asta sa citesc mai multe. Ma intreaba daca merg,ii zic ca nu stiu..Si ma intreaba daca-mi place Famous Blue Raincoat.. Ii spun ca da.. si-mi aduc aminte de un cover foarte bun,foarte cald, muzical si foarte trist,desigur,semnat Ornella Vanoni(cantareata de muzica usoara,care s-a facut cunoscuta prin anii aia specifici genului,adica anii '60). Da ceva in plus variantei originale,nu stiu bine ce,dar nu cred ca asta e important..

percutia e slabiciunea mea

da,pai ca sa fiu sincera,mi-ar placea nerostit de mult sa ascult muzica 120% in fiecare zi

de fapt...sunt deosebit de ferm convinsa ca o sa fiu o "prima baterista" atunci cand o sa fac formatia aia pe care o tot facem din anu' 2 sau 3 :D

acuma...e liniste relativa de Bucuresti si ascultand o baterie de exceptie si bataindu-ma pe scaun,mai si "salivez" la modu' cel mai fizic cu putinta cand ma gandesc ca vine vara,si c-o sa am parte de f multa muzica live (dada,ascultam multa muzica noi, da' ce poate fi mai sublim decat sa ti se prelinga sunetele alea prin toate orificiile cu putinta...? :D) ;desi nici muzica de-o ascult in "intimitatea" camerei mele n-0 vad-o cu mult mai prejos

da,uite ca imi mai trag nitel sufletu' si mai iau o gura de muzica si poi inca una si poi inca una si sper sa nu ma opresc ni-cio-da-ta!

in seara asta ne distram cu Steve Gadd, aparut pe 600 de albume,ia sa vedem aici, aici, aici, aici... :D

E inca stagiune,asa ca hai la teatru

In timp ce Ovidiu e la TIFF,eu ma duc la teatru. Ma duc la Odeon, la "Ultima femeie a seniorului Juan". Nume mari, sala mica,caldura mare,simturile semi-amortite...

Pe autorul la text il cheama Leonid Juhovitki, mare prozator gasesc eu pe net, care a scris multe carti, multe piese, un barbat activ inca la aia 75 de ani ce-i are. Iar distributia..ah, Florin Zamfirescu in rolul lui Don Juan, vai ce barbat... :P Jocul lui pe scena m-a facut sa ma gandesc la Malaele,la Iures,la Beligan. Stransnic barbat Florin Zamfirescu.,din multe puncte de vedere as zice.... Micuta -pe langa el-era si dra Katia Pascariu, o tanara cu potential,iar in rolu' nevestei Don Juan-ului o gasim pe Irina Mazinitis.

Booon, in sala miroase bine,eu ma cufund in scaun si spectacolu' incepe cu ritmuri spaniole de chitara. Ma destind, ma uit la scena care e foarte simpla, si imi dau seama ca urmeaza o portie de teatru foarte traditional,fara prea multe elemente moderne. Si asa si e. Asta nu-mi place la teatrul romanesc, ca e " prafuit", nu totdeauna,da' in cele mai multe cazuri.

Noroc cu piesa,ca e savuroasa foc, busesc in ras, Florin Zamfirescu ma cucereste cum deschide gura. E intelept, stie de toate, si tot ce spune spune cu farmec si cu talc. E irezistibil, galant,cuceritor, natural si foarte coerent fata de alte personaje care se incurca in idei. E obosit,o viata intreaga a tot umblat dupa femei si cu femei...acum viata ii pare fara nici un sens, a trait in prea multe culori, si taman de aia, acum nu mai asteapta nimic. Ceea ce zice el,e cel mai trist " Parca al 1001-lea sarut nu mai are acelasi farmec".Pffffffffffff :P.. . Se simte ca atunci cand zice ce zice nu vorbeste serios,da?. Don Juanu' nostru n-a fost serios toata piesa, s-a jucat si a facut misto de viata, de cei din jurul lui, de el insusi, cu cele mai bune intentii desigur. Poate ca in cantecu ala cu..."But i didn't see..that the joke was on me".

Mai sunt si parti induiosatoare ici colo, mi-a placut tare una cu "..dragostea nu inseamna sa te sufoci de prea multa dragoste,dragostea inseamna sa te sfarsesti de prea multa tandrete". Nu-i asa,aldea? :P Si mai zice Don Juan una alta, ma mai gandesc si eu la cat de bine stiu sa primesc ce mi se ofera-si conchid ca-n majoritatea cazurilor stiu sa primesc f prost!- mai conchide el ca toate femeile-s frumoase si mai au si cate-o tristete unica pe deasupra, pe care el se pricepe de minune s-o vindece, si nah...atuncea se simte ca un doctor care vine la pacienti sanatosi. Pfffffffffffffffffffff,rad eu

Avem poi o scena in care 4 barbati se bat cu spadele la final,pe aceleasi ritmuri de chitara clasica, strasnic Zamfirescu si-n ipostaza asta... Sfarsitul e foarte trist, previzibil mi-a spus tanarul cu care am fost. Cert e ca atunci cand am iesit din sala, ma gandeam ca in viata nu faci de multe ori cum vrei si cum e bine,dar cum trebuie. Asa o fi

Robertito Fonseca,14 mai,Palatul Copiilor

Uite,mi se intampla uneori,de multe ori de fapt, sa-mi para foarte rau ca nu stiu sa cant la pian,sau ca n-am facut percutie.. In seara asa am regretat ca n-am talent sa pot face muzica,desi uneori cred ca m-am nascut compusa din note muzicale :P

Dar va vorbeam despre...Robertito Fonseca,care probabil nu va suna la multi in nici un fel, da' daca va suna si n-ati fost azi la concertul lui de la Sala Copiilor..tz tz tz...

Robertito se desfasoara la pian,si inca cat de bine... Ia sa vedem,daca va zic ca l-a succedat pe Ruben Gozalez din Buena Vista Social Club,ca a cantat cu Ibrahim Ferrer v-am trezit putin interesul? Iar anu' asta si-a lansat primul album solo, Zamazu,pe care a venit sa-l promoveze si pe aici

Noi am ajuns "agale" putin peste ora 20.00 la Palatul Copiilor,sala cam goala; am luat o gura de aer, la inapoiere sala deja prinsese greutate; m-am bucurat sa vad sala aproape plina;iar apoi..am intrat in lumea jazzului cubanez. Am inceput din prima cu 3 solo-uri: un bass,o percutie,si un sax,asa de inviorare. Dragut foc Fonseca si pasional(sa-l fi vazut cum i-au zburat mainile pe clape,mai bine de ora,un deliciu pentru avida de muzica care mi-s) cu gropite in obraji pe carele-am vazut foarte bine din randul 3 unde am stat,mai ales ca zambea mai tot timpul :P. Profesionisti, si Fonseca si amicii cu care a impartit scena ( cel care mi-a placut cel mai mult e Javier Zalbam care s-a jucat si cu clarinetul,si cu saxul,si cu flautul..si inca in ce fel s-a mai jucat..:P ); ritmuri cubaneze, amesctecate cu putin funk, jazz cat cuprinde, un amestect asezonat cu multa pasiune, caci altfel.. n-ar fi iesit asa o treaba de toata lauda. Frumoasa muzica,cu sare si piper din belsug, de import din Cuba..

Am facut si ceva inregistrare, de calitate cam slaba,pentru ca nu prea am avut stare pe scaun, si asta se simte si-n inregistrare :P pe care o ascult acum,si-mi zic "bai,da' bine mai suna,chiar si asa,inregistrat"

Iar de noapte buna sau de buna dimineata, va las bucata asta faina

vineri seara

uite ce am ascultat noi azi pe tren,si-n metrou, placut,am ascultat mai ales albumu' Coldplay