Sunt un orb, umor si poezie la Teatrul de Comedie

Pe principiul vor mai fi si alte ocazii, n-am fost la "Sunt un orb",cu Malaele,pe 31 august,la Motoare. Pe acelasi principiu m-am departat de multimea aia disperata sa intre sambata la Teatrul de Comedie. Asta pentru ca in weekend fura zilele Bucurestiului, cu intrari "moca" la teatru,la muzee. Prilej de bucurie pentru toata suflarea bucuresteana. Nu imi plac oamenii care vin la un spectacol fara sa aiba habar,doar de dragu' de a iesi undeva.. Eu am stat cuminte afara, iar cand am vazut toata multimea aia intrata, am indraznit sa merg si eu..

Spectacolul porneste cu melodia asta,Nebunul, care nu e neaparat despre cei care joaca pe scena,pe un teatru, ci si despre noi astia care jucam in fiecare zi in fata celorlalti. Inceputul melodiei ii poezia lui Sorescu "Sunt un orb"," Eu stiam ca sunt un chior/ Chiar in roua dimineata/ Dar n-am spus-o tuturor/ Ca sa nu-mi amarasc viata/ Ochii mari sa-i casc asa/ Si sa-i tin cu mana bine/ Sunt un orb in fata ta/ Care uite…vezi prin mine/ Ce e rau si ce e bine "

Am ras cu pofta si pe saturate, mi-am amintit de niste poezii frumoase,pe care daca fac un mic efort,inca le mai stiu vers su vers :P, m-am relaxat, si am iesit dupa o ora cu mult mai multa energie. M-am emotionat si mi s-a furnicat pielea ca de fiecare data cand ma gandesc la poezia lui Mircea Micu, Mama.. Imi scrie mama " Ti-am facut mormant/ ca nu se stie ce si cum si cand/ tu chiar daca te tii in Bucuresti/ stiu eu cat de strain si singur esti./ Are gardut de fier ce ne desparte/ dar fi-vom mai aproape dupa moarte/ e din beton sa nu fi suparat/ dar toti vecinii s-au asigurat./ Ti-am pus compot de visini si gutui si daca vrei sa ti-l trimit sa-mi spui./ A venit toamna, vremea e ploioasa/ si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa./ Sa nu te culci tarziu, stiu eu cum esti/ Si sa te-mbraci mai gros, sa nu racesti./ Noroc si sanatate, dragul meu..Mormantul de beton l-am platit eu...". Si mi se face asa un dor de mama...

In rest, au fost toate poeziile de pe albumul lansat in 2003, Sunt un orb, iar la sfarsit... am reauzit acelasi indemn duios:" Va invit acum.. sa radeti, pentru ca rasul este muzica sufletului;/ Sa va jucati, e secretul tineretii;/ Sa cititi, este fantana intelepciunii;/ Sa ganditi, este izvorul puterii;/ Sa fiti calmi, este calea spre fericire/ Sa fiti buni, este cheia succesului/ Si sa iubiti.. este ratiunea de a trai"

Mereu ma dezarmeaza nonsalanta, naturaletea,umorul sau istetimea lui Malaele. Spectacolul a fost foarte fain, iar compania excelenta :)