luni, 27 iulie 2009

guess who's coming to dinner

am avut mereu o mare slabiciune pentru filmele vechi, poate pentru ca reprezinta o legatura cu o lume cu care nu am luat contact. dar imi placea mult sa ma uit joia la tele-cinemateca, iar apoi, venind la bucuresti la merg la cinemateca. imi facusem abonament si ma fascina la maxim ecranul ala imens si alb-negrul filmelor proiectate pe el.

inainte sa merg mai departe ar trebui sa explic ce inteleg eu prin "film vechi". nu ma refer la vreo perioada anume, ci la filme care nu socheaza prin imagini violente, nu sunt nici siropoase, nici fara substanta, ma refer la filme unde observi ca personajele isi pun/au probleme serioase si isi folosesc capul pentru a le rezolva.

filmul pe care l-am vazut acu se numeste "guess who's coming to dinner", e din '67 si distributia suna asa: spencer tracy, katherine hepburne, sidney potier. excelenta distributie!

confictul e foarte simplu: un tata cu gandiri liberale, anti-rasist, afla ca fie-sa vrea sa se marite cu un tip de culoare. filmul urmareste modul in care ambele familii reactioneaza la aflarea vestii casatoriei. si tatal nu reactioneaza bine pentru ca isi face griji de modul cum relatia va fi privita si judecata de toti cei cu care fie-sa si barabata-su vor interactiona.

singurul lucru pe care filmul il are in comun cu zilele noastre e faptul ca, nici atunci, nici acum, nimeni nu are nimic de demonstrat nimaui. fiecare are dreptul la fericire, atata vreme cat nu aduce nici un prejudiciu altei persoane. dar tare ma tem ca multi, in avantul nostru de a ne gasi fericirea, judecam ce nu ne convine superficial, punem etichete mult prea usor si ne batem joc de ceea ce cred altii doar pentru ca noua nu ne convine.

si pentru ca nota dulce-siropoasa a articolului sa fie completa, iete si melodia de la coloana sonora, glory of love

Niciun comentariu: