despre cum a venit Ema pe lume..

Chiar o sa povestesc :)

In primul rand, asta e o postare despre nasterea naturala pe care eu am avut-o. Din pacate pentru mine nu e neaparat nastere tipica asa ca unele chestii poate or sa para dubioase sau exagerate, dar cam asa a fost. Cred ca fiecare nastere e f diferita. Eu imi imaginam ca ma voi plimba pe sala. Nici gand, am avut un travaliu scurt si intens :)

Asadar :) Pe 23 aprilie 2016 Ema facea 40 de sapt si 1 zi de cand era in burtica. Gravidutele stiu f bine ca 40 de sapt e deadline-ul pentru nastere, care se mai prelungeste cu 1 sapt, max 2 in cazul in care puradelul nu binevoieste sa iasa.

Ema mea f punctuala, nimic sa-i reprosez. Ba chiar f de gasca cand ma gandesc ca m-a lasat sa dorm noaptea si apa mi s-a rupt pe la 9-10 dimi. Era o zi de sambata si cu o zi inainte facusem prajitura Tosca. Ce pot sa zic.. tipic mie :) Bun, i-am dat sms doctorului si i-am zis ca banuiesc ca mi s-a rupt apa. Omul m-a directionat catre spital si asta am si facut. Mancasem si micul dejun, era chiar bine. Mi-am pus un absorbant ca sa nu nenorocesc masina lui Alin si am plecat catre spital. Alin parea nitel stresat asa, eu eram viteaza si faceam glume, hihi, haha, glume proaste cel mai probabil. Am ajuns sa zic pe la 11 la spital. M-a cercetat intai medicul de garda care a zis"Da Domne, s-a rupt apa", a verificat ecografic copilul sa vada ca e bine si m-a trimis in rezerva. Dilataie 0 .Aveam asa niste contractii usoare, dar nu ma impiedicau la nimic. M-am schimbat in halatul de spital si apoi au adus un aparat din ala de monitorizare fetala, in care iti pune electrozi pe burtica si ne uitam la contractii. La alea de 10... eu fluieram. Bai, astea sunt contractii ma gandeam? Lejer e :) Intre timp a venit o doamna doctor sa ma puna sa semnez niste hartii. Ei.. vreau sa zic ca pe la hartiile alea s-a rupt filmul, de la durere. Tin minte ca o urmaream cu greu, nu mai puteam sa procesez ce zice. Gata cu distractia asadar. Cred ca era 12. Zic eu, acum..cine stie :)

Am mai stat eu acolo prin rezerva... Parea ca se inteteste treaba. Doar ca nu ma dilatam. Cred ca pe la 1 jumate le-am zis sa-mi faca epidurala ca eu nu mai pot. Va dati seama ce rezistenta am la durere? :))) Asa ca m-au dus sus in sala de nasteri pe la 2-2.30. Alin va zic sincer ca nu stiu pe unde era, Probabil cu mine, dar nu mai tin minte, asa de tare ma durea ca numai la el nu ma mai gandeam. Dragoste adevarata :) Asa, m-au dus sus in sala sa imi puna cateterul de anestezie. Doamne ce m-a chinuit doctorita aia.. Pe mine ma durea ca naiba si ea tot ma pu`nea sa stau nu-stiu-cum si tot maria la mine. F urat ca a marait la mine. Intr-un final a reusit, a dat drumu la epidurala.. Si era alta viata, alt titan ice. Era chiar bine. Faza e ca de la durere, de la epidurala, nu stiu, dar nu imi amintesc tot. Doar asa bucatele. Nu mai stiu de exemplu daca m-au mai dus jos in rezerva sau am ramas acolo in sala de nastere, dar as zice ca am ramas acolo.

Doctorul meu nu era acolo, erau doar doctorul de garda si cu moasa. Doctorul meu cica era pe drum si il anuntasera sa vina doar la final. Ca sa nu mai zic ca la un moment dat..Le-am zis sa imi faca cezariana ca eu nu mai pot. Si ei, sadici cica..Pai nu mai putem, e prea tarziu, deja aveti dilatatie 7-8. Hehehe, asta era o veste f buna, pentru ca de regual cam nasti cand dilataia e 10. Stiu ca ii ziceam moasei ca am nevoie sa merg la baie. Asta.. stia ca e semn ca o sa nasc f curand pentru ca inseamna ca bebe apasa acolo pe anus. Mie va zic sincer ca imi era ca o sa fac caca sau pipi in sala de nastere. Dar soc in lumea modei.. nu cred ca am facut :)

Ei... stiam ca trebuie sa circuli, ca sa ajuti gravitational bebele sa coboare. In teorie, eu voiam sa le spun sa puna masa cat mai inclinata, ca sa nu stau la orizontala. Practic.. habar nu am cum a fost. Stiu ca am urcat pe masa si bineintels moasa cu "Impinge, impinge, impinge". Bai.. la un momendat dat a pocnit ceva. Jur, am auzit cum a pocnit. Tin minte clar ca le-am si zis. Am crezut ca a patit fata ceva. Din fericire pentru ea si nefericire pentru mine... Am aflat ulterior ca imi pocnise coccisul. Stati lini, nici eu nu stiam ce e ala, de unde papuci sa stiu? Ei bine..E un os de la fund si Ema cand a iesit, l-a dat peste cap si a pocnit. Este naspa? Pe moment nu am avut nicio treaba, dar cand m-au dus in rezerva si atrecut si anstezia... A fost horror. Nu puteam sa stau nici pe spate, nici intr-o parte. In fund... Era groaznic. Suna a exagerare... Dar va zic, nu am putut sa stau in fund cred 2 luni, pana s-a dus osul asta la loc. Iar drumul cu masina de la materinitate... As fi vrut sa ma impuste cineva si sa imi curme durerea. Nu puteam nicicum sa stau in masina. Pentru ca nu exista tratament, in timp el migreaza la loc, in starea initiala. Partea buna pentru voi restul e ca se intampla super super rar chestia asta si cu copii maricei(Em a avut 3.6).

Asa...a pocnit coccisul, noi ne-am vazut de treaba acolo, impinge, impinge. Iar..Alin chiar nu stiu ce facea. Mi-a zis ca era langa mine dar nu stiu, eram doar eu si impinsul vietii, nimeni altcineva. Iar la 16.15 a aparut si Ema :) Stiu ca mi-au dat-o in brate si i-am zis doctorului sa mai stea, sa nu taie cordonul. Si desi mereu mi s-a parut ff scarbos din povestirile altora, am pupat-o asa cu toate alea pe ea. Era mica si vanata si avea niste unghii mari. Stiu ca mi s-a parut f frumoasa cand am vazut-o, dar cand ma uit acum pe poze... Era uratica foc :) Oricum, nu pot sa descriu cum a fost cat a stat pe pieptul meu, nu imi venea sa cred ca ea e fetita mea, ca o vad si ca o tin in brate. Clar imi venea sa bocesc nitel.

Dar..dupa 1 min de stat cred pe pieptul meu le-am zis.. "Va rog sa o luati pentru ca o scap". Chiar nu glumeam. Brusc au inceput sa tinuie monitoarele si cand m-am intors, am vazut ceva cu 140 care cred ca era pulsul. Mi-au pus masca de oxigen si am lesinat. Restul.. e ff blurry. Perineul meu a fost f varzuit pentru ca Ema a iesit cu coatele si habar nu am cand am scos placenta sau cand m-a cusut doctorul. Spun ca a fost f varzuit pentru ca am avut multe cusaturi. M-au stabilizat, m-au dus in rezerva dar eram f slabita. Tensiunea fusese 7, deci avusesem un soi de colaps. Am vrut sa merg la toaleta, dar nu am reusit, am lesinat, desi ma dusesera asistentele fix pana la toaleta, eu trebuia doar sa intru. A fost ff nasol pentru ca primele ore cu Ema nu le mai tin minte. Eram carpa. Nici sa ii sun pe ai mei nu am fost in stare. Colac peste pupaza, nu am reusit deloc sa fac pipi pentru ca nu ma puteam tine pe picioare sa ajung la toaleta, asa ca seara pe la 23.00 m-au chinuit cu sonda. Zic chinuit pentru ca toata zona perineului era f inflamata si nu reuseau sa o introduca. Pentru ca m-a vazut atat de varza, Alin nu a plecat acasa. A stat efectiv ca un caine toaata noaptea langa patul meu. Avea si el pat dar n-a vrut sa doarme in el. Nu stiu, dar atunci cred ca am simtit cel mai tare cat de mult ma iubeste. Si pentru ca ma  vaicaream ca o baba toata noaptea ca mie mi-e rau si ca am o stare f nasoala, mi-au facut analizele. Si asa a iesit si hemoglobina 7. De asta imi era asa rau. M-au pus pe perfuzii cu Altifer sau cum se numeste si ziua urmatoare a fost putin mai bine, dar nu cu mult :)

Nu mai tin deloc minte pe Ema in noaptea aia. Stiu doar ca chinuiam ingrozitor sa o alaptez si din cauza prietenului coccis pocnit.. nu imi gaseam pozitia. Nici in fund, nici lateral. Ea nu se atasa bine si ma durea. Greu a fost. Mai greu decat ma asteptam.

In fine :) Au trecut :) Acuma gasca gastelor acush face 2 ani si imi e un drag de ea de nu mai pot. E  mai mult decat mi-as fi putut dori de la viata. Nu imi mai imaginez viata fara ea :) Desi au fost o gramada de nopti nedormite, alpatat din ora in ora, stiti voi. Dar noi sa fim sanatosi :) Si ai mei, pentru ca ne-au ajutat enorm :)