filmele nordice, noua mea pasiune

cred ca primul film pe care l-am vazut in regia unui suedez se numeste "fragii salbatici", iar regizorul ingmar bergman. film ce trebe revazut.

in iunie am fost la muzeul taranului si am vazut filmul castigator TIFF, pe numele de "north", productie norvegiana 2009. actiunea se desfasoara prin munti, super pesisaje, coloana sonora excelenta! filmul, trist, cu tenta meditativa, cu umor bine plasat pe ici, pe colo. responsabili pentru coloana sonora, grupul norvegian ola kvernberg trio.

in seara asta am vazut 2 filme: primul Du Levande (You, the living), film suedez, regia Roy Andersson, productie anul 2007.

nu exista personaj principal sau secundar, filmul reprezinta o derulare a diverselor intamplari, stari, idei, sentimente ale unei sumedenii de personaje, iar cel mai bun cuvant care se potriveste personajelor e "alienat". sunt tristi si pasivi in vietile pe care le duc.

secventa cheie a fost pentru mine confesiune psihiatrului, ce profeseaza de 27 de ani, caruia i s-a luat de oameni nefericiti care nu stiu sa se distreze si se astepata ca el sa le rezolve problema asta; oameni nefericiti, care au pretentia la fericire cand de fapt sunt meschini, egoisti si rautaciosi. si da, cum poti sa fii fericit daca o sa fii tot timpul cu ochii pe bunastarea vecinului, daca o sa traiesti doar pentru tine, daca n-o sa vrei sa imparti cu altii lucrurile pe care le gandesti, daca o sa cauti sa te imbogatesti de pe urma altora, sa bombardezi oameni nevinovati, sa minti, sa inseli, sa nu fii tu insuti?

sincer, un film prea trist pentru gusturile mele. nu stiu cu ce am ramas acu, dupa ce l-am vazut. doar cu ideea ca, pe masura ce o sa cresc, coloritul vietii mele o sa depinda din ce in ce mai mult si in mare parte de mine.

al doilea vazut si cu mult mai bun (cand zic bun, ma refer la faptul ca a fost mai convingator) mi s-a parut lilja 4 ever, regia suedezul lukas moodysson, anul productiei 2002. facut tot cu buget mic, prezinta povestea unei fete de 16 ani, silita sa se prostitueze. actiunea se desfasoara in uniunea sovietica. culorile: aceeasi paleta bacoviana ca in filmul de mai sus. copila din rolul principal, Oksana Akinshina, e foarte convingatoare. in timp ce il urmaream, ma gandeam.. cat de nasol tre sa fie sa nu poti controla ce ti se intampla, sa nu depinda deloc de tine felul in care ti se desfasoara viata. dur film totusi. iar de pe coloana sonora, integrati perfect in desfasurarea actiunii, rammstein

concluzia, in seara asta am vaziut 2 filme europene triste, ba asta cu lilja chiar tragic, care nu mi s-au parut deloc trase de par. spre deosebire de productiile americane, care scot numai porcarii pe piata in ultima vreme. 100% ca o sa incep sa caut din ce in ce mai multe productii europene.