lucian ban&company

pentru cei care nu cunosc, lucian ban e un pianist. unul care mi-a placut foarte mult in 2007, intr-un concert de la odeon, impreuna cu o tipa interesanta, romanca stabilita in SUA, sanda weigl. pentru ca mi-a placut atat de mult in 2007, am zis ca hai sa-mi corup 3 prieteni si sa merem la un concert in cadrul festivalului enescu.

de data asta, lucian ban a cantat cu New York Enesco Project(2 viori, un sax, o trompeta, 2 percutii). de cum au inceput sa cante mi-am data seama ca asta e primul concert din viata mea care n-o sa-mi placa. personal, am avut ceva cu ala cu trompeta. cand incepea ala.. imi venea sa-mi pun mainile in cap. asta si pentru ca, asa cum bine au remarcat adi si aldea, fiecare individ de pe scena canta altceva. nu exista deloc sincronizare si de aia totul era zgomotos. de aia, dupa fiecare interpretare, 4-5 persoane se ridicau si plecau.

ei au incercat niste improziatii jazz pe teme clasice apartinad lui enescu. din punctul meu de vedere, a iesit chiar prost. de aia, ma tot foiam pe scaun, mai oftam, mai buseam in ras, ma mai uitam cand la adi, cand la aldea si mai putin la ripper (era de parte de mine si de aia :D) sa vaz, le place? nu de alta, dar eu i-am luat dupa mine la concert..

eh, iar dupa concert, am stat la o tigara (nunu, eu nu, doar baietii) si am ras cum n-am facut-o la nici un alt concert ( de regula, dupa, parerile sunt "oaaa, fain, frumos", etc); am ras de aia, am ras de noi. dar ideea e ca am ras :D

ah da, iar compania fu excelenta :P